De Citit : Altele

Călătoriile noastre

| 12 august

 

Nu orice călătorie lasă în urmă amintiri de durată, păstrând asemeni unui vin minunat, un post-gust prelungit. Unele destinații sunt asemănătoare unor persoane pe care le-ai cunoscut, care au trecut accidental prin viața ta, cu care te-ai intersectat fără a simți nicio urmă de apropiere și pe care ajungi să le uiți foarte curând. Și asta, nu pentru că unii oameni sunt mai buni sau mai răi, dar pur și simplu, pentru că nu rezonați. La fel se întâmplă și în cazul unor orașe, peisaje sau locuri noi, în care ajungi pentru că ți-ai dorit, sau dintr-un banal interes de serviciu. Te poți simți atașat iremediabil de acestea, îți dorești să revii cât mai curând, sau îți rămân total indiferente.   De multe ori, atunci când dorul de Baltă mă tulbură, ajung să visez seri la rând, nu doar satul cu plaja sa minunată, ci acea clipă în care stau pe puntea vaporului, care mă duce spre gurile Dunării. Momentul de așteptare are în el un farmec aparte, singurul persistent, emoția atingând maximul, când din marea de stuf se zărește, la început timid,  apoi din ce în ce mai limpede, clădirea farului. Vei simți atunci, nu doar regretul unei lumi care se sfârșește, dar și bucuria unui nou început, cu toate speranțele și certitudinile, că toate călătoriile tale se vor transforma, cât de curând, în amintiri.

Print Friendly