De Citit : Altele

Tsunami

| 23 ianuarie

Senzatii despre Bucuresti
Bucurestiul arata tot mai mult ca locul unui accident. Arata tot mai mult ca o masa dupa o petrecere. Arata tot mai mult ca fata unui batran care nu a facut altceva toata viata decat sa bea si sa fumeze. Arata tot mai mult ca un subrat nespalat. Arata tot mai mult ca un oras care nu exista. Poate ca orasele isi au si ele o viata a lor, dupa care ar trebui ingropate.
Am tot mai mult senzatia ca ne miscam pe trupul unui mort. Zbaterea, zbuciumul, agitatia lui Nicusor Dan e de admirat. Se lupta ca un nebun de atatia ani pentru fiecare pixel al acestui oras care, cu fiecare zapada, cu fiecare primar, cu fiecare nou proiect, se cojeste mai departe ca o ceapa stricata. Se rade peste el coaja de portocala, i se prind poduri suspendate in par, e din nou pudrat, ridicat de subtiori si pus sa mearga, insotit de consilieri care-i tin aprinse zeci de lumanari parfumate si-l indeamna sa zambeasca.
Isi regaseste mereu o aparenta urbana cand ninge abundent sau cand canicula il face sa balteasca in lichidul acela galbui si inecacios, incepe sa semene cu un oras care exista abia atunci cand o forta exterioara il chinuie mai mult decat se chinuie singur. Am putea sa ne adunam la Universitate, sa ne dam mana si gata, in muzica buldozerelor sa ne vedem fiecare de drum. Dar, de fapt, nu putem.Si, totusi, seamana tot mai mult cu un oras caruia nu i se mai poate intampla nimic rau.